XTR Triathlon Oradea-Half Ironman – Alexandru Diaconu

Race Blog

XTR Triathlon Oradea-Half Ironman

Dupa mai bine de o saptamana petrecuta la mare, pescuind si lenevind a venit timpul sa imistrang bagajul si sa ma indrept spre casa.

Probabil va ganditi ca ma indreptam spre casa, unde aveam sa raman pentru o perioada destulde lunga. Ei bine, n-a fost asa. Ajungeam acasa doar sa imi spal hainele si sa imi refac bagajulpentru cel de-al doilea Half Ironman din an care urma sa se tina in Oradea.Ajuns acasa in dimineata zilei de marti, mi-am spalat echipamentul dupa care mi-am refacutrucsacul si l-am pregatit de plecare. In jurul pranzului am facut un antrenament usor deciclism pe Drumul Poienii dupa care m-am retras in linistea camerei mele.In zorii zilei de miercuri am plecat spre Bucuresti, unde urma sa particip la o sedinta fotopentru o revista nationala MAN’S HEALTH. Aici am petrecut mai bine de jumatate de zidupa care am plecat la Robert sa ma odihnesc.

La ora 19.30 am plecat spre Oradea, un lung drum de 13 ore care urma sa fie parcurs catrecapatul celalalt al tarii. In Brasov ni s-a alaturat si Mihai care a venit cu provizii de mancarepentru drum. Dupa o noapte petrecuta intr-o cuseta dormind aproape ne intorsi am fost trezitide catre controlor care ne anunta ca trebuie sa coboram.

Ajunsi in Oradea am inceput sa cautam un loc de cazare cat mai ieftin si primitor, loc pe carel-am gasit in Baile Felix. Odata cazati ne-am curatatsipregatitbicicletelepentu concurs dupacare a urmat oscurtarepriza de somn iar apoi un inot de20min. Ziua a trecut foarte repededatorita pregatirilor, la caderea serii am adormit bustean pana dimineata la 7, cand, in ciudadorintei de a mai dormi, am mers in gara sa imi astept coechipiera(in fapt si sponsorul meu peramura de nutritie), alaturi de care aveam sa concurez in cadrul echipei High5.

Ziua a trecut rapid, cu pregatirea echipamentului, vizionarea traseului de ciclism si o alergare foarte usoara de 6km. A venit si seara precompetitionala , care avea sa treaca greu, plina deganduri, la fel ca orice alta seara dinainte a competitiilor.Dupa un somn chinuit plin de emotii si intrebari a sunat ceasul, pe care mi-as fi dorit sa-l potignora si sa mai dorm inca cateva ore bune. La insistentele Laurei si ale lui Mihai care eraunerabdatori m-am ridicat cu greu din pat. Bombanind, cu ochii mici, m-am imbracat si amplecat alaturi de gazda noastra care nehttp://www.blogger.com/img/blank.gif-a dus la locul dedesfasurare.

Ajunsi la lacul Paleu, am vazut multi sportivi nerabdatori si plini de emotii care se pregateautemeinic pentru startul competitiei care avea sa aiba loc in mai putin de o ora!Mi-am aranjat bicicleta si casca in stand astfel incat sa am parte de o tranzitie foarte rapida siam inceput incalzirea: 2km de alergare si un inot de 550m fiind echipat cu neoprenul TYRHuricane Cat.3.

La finalul incalzirii, am asteptat tacut timp de 4-5minute startul. In acest timp mi-am cautatmotivatia necesara, pentru a trage cu toate resursele pe care le aveam. Ca de fiecare datavroiam sa concurez si sa ma aflu mereu in fata a pretendentilor la castigarea acestuieveniment din doua motive: primul era faptul ca la linia de start se anuntau a fi triatlonisti detop din Ungaria, iar al doilea fapt e ca doream sa imi apar si intaresc renumele dobandit inAustia.

Fara sa imi dau seama se aude numaratoarea inversa si apoi startul care dezlantuia dorintafiecarui sportiv de a fi primul care deschide traseul probei de inot. Dupa mai putin de 100 demetri ma aflam deja la conducerea cursei,lucru care imi placea la nebunie. La primaintoarcere adica dupa mai putin de300metri aveam un avans de 30 de secunde, avans careavea sa creasca vizibil cu fiecare tractiune pe apa care avea sa o fac, pana cand aflat in cel de-al patrulea si ultimul tur aproape ca i-am ajuns din urma pe concurentii de pe locurile 2, 3 si4.Am iesit primul din apa dupa 32′( traseul a avut aproximativ 2400m) cu un avansconsiderabil. Toata lumea ma aclama si sustinea, era mihttp://www.blogger.com/img/blank.gifnunat. M-am indreptat catre zona de tranzit pe care am parasit-o dupa 54 de secundesub privirile si in sustinerea tuturor oamenilor de pe margine.Am urcat pebicicleta in graba si am inceput sa pedalez cu putere inca din primiikilometriipentru a-mi marii avansul si a-l duce la unul irecuperabil de catre pretendentii latitlu.Proba de ciclism se desfasura pe un circuit rapid si care avea o scurta catarare, destul deabrupta. La cea de-a doua intoarcere, m-am intalnit cu primul concurent, care se afla inspatele meu la6km distanta, care urma sa se dubleze pana la sfarsitul celor 90km. Aici mahidratam in permanenta cu High5 Energy Source, si luam care un Energy Gel Plus la fiecare40de minute. Am impins cu putere in pedale in special pe urcare pe tot traseul de ciclism,astfel ca la finalul celei de a doua probe din concurs, in momentul in care am ajuns la standulde biciclete am realizat un nou Personal Best al distantei: 2h32′.

Am intrat in tranzitie increzator in propriile forte cu un avans mai mare de16minute, ampredat stafeta Laurei care astepta nerabdatoare venirea mea de petraseu iar apoi mi-amschimbat incaltarile cu repeziciune si am inceput alergarea. Nu dupa mult timp increderea si buna dispozitie mi-au fost stricate de repercursiunileintensitatii si dorintei de a intra primul in tranzitie, facandu-si aparitia blocajele musculare sicarceii la muschii de deasupra genunchilor. In acea clipa, primul lucru care mi-a venit in cap a fost alergarea din 2009 de la IronmanUngaria, cand am alergat 30 km cu crampe la toti muschii picioarelor. Ingrozitor!Am incercat sa alerg cu pasi mai marunti, dar fara efect. Nu aveam incotro decat sa imicontinui alergarea incercand sa ma detasez de situatie, strangand puternic din dinti si urlandde durere in adancul sufletului. La trecerile prin punctul de alimentare am preferat sa alerg cuapa in papuci, efectiv sa imi balteasca apa in ei decat sa continui proba cu, crampe, turnandu-mi apa rece pe picioare si facandu-mi un masaj scurt. Am plecat dupa o pauza de30 desecunde si am reinceput sa fiu mai increzator deoarece durerea incepea sa dispara. Dupa 4 kmam vazut ca a sosit si cel de-al doilea concurent de la proba de ciclism. Vazand distanta intremine si el am constientizat ca ii va fi foarte greu sa recupereze handicapul pe kilometrii dealergare ramasi. Am alergat in ritmul meu,incercand sa ignor tot ceea ce se petrecea in jur. Maindreptam cu bucurie catre finish.

Ultimii km i-am alergat alaturi de amicul meu Marius Ragobete care in final avea sa vina pelocul 3.

La intrarea in ultimul tur am inceput sa incetinesc si sa ma bucur de ceea ce nu avusesemparte in Austria. Adica de bucuria de a-ti aminti si a privi tot ce e in jur. Deja auzeamaplauzele spectatorilor care asteptau in sosire, dupa panglica care marca finalul competitieipentru mine.

La finish m-am bucurat pentru cateva momente de victorie si am facut poze dupa care amasteptat-o pe Laura. Ea urma sa vina in scurt timp. Dupa o asteptare de cateva minute, spresuprinderea mea Laura a rupt panglica care o astepta in sosire si ii arata ca suntem pe locul 1la echipe.

Imediat dupa aceea am fost la masaj si apoi i-am ajutat pe toti amicii care erau pe traseuoferindu-le ceea ce aveau nevoie. La finalul zilei, cu totii am plecat spre pensiune, bucurosi caam ocupat un loc pe podium si nerabdatori pentru premierea din ziua ce urma.Ziua de duminica a trecut repede. Am fost la premiere unde am reusit sa savuram linistitibeneficiile zilei anterioare si ne-am odihnit reflectand asupra celor intamplate.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!